Asemănări și deosebiri între programul de practică, programul de internship și contractul individual de muncă pe perioadă determinată

Piața muncii este într-o continuă schimbare. Cu toate acestea, există o serie de opțiuni diferite prin care tinerii pot dobândi experiență într-un domeniu specific și se pot pregăti pentru intrarea pe piața muncii. Trei astfel de opțiuni sunt programul de practică, programul de internship și contractul individual de muncă pe perioadă determinată. Fiecare dintre acestea are caracteristici distincte și oferă oportunități diferite pentru dezvoltarea abilităților și obținerea experienței necesare într-un anumit domeniu.

Programul de practică

Acesta reprezintă o activitate desfășurată în conformitate cu planul de învățământ și are ca scop verificarea și consolidarea cunoștințelor teoretice dobândite în timpul studiilor. Acesta este organizat de instituția de învățământ și implică trei părți: organizatorul (instituția de învățământ), practicantul (elevul sau studentul) și partenerul de practică (o societate comercială, o instituție centrală sau locală sau o persoană juridică).

Prin intermediul programului de practică, practicantul are ocazia să aplice cunoștințele teoretice într-un mediu real de lucru și să-și dezvolte abilitățile specifice domeniului său de studiu. Programul se desfășoară în baza unui contract cadru sau a unei convenții între organizator și partenerul de practică, care reglementează aspecte precum durata programului, orele de lucru și responsabilitățile părților implicate.

Practicantul trebuie să respecte planul de învățământ și să îndeplinească activitățile prevăzute în contractul de practică, sub îndrumarea și coordonarea partenerului de practică. La finalul programului de practică, practicantul primește un certificat care atestă perioada și activitățile desfășurate.

Programul de internship

Programul de internship este reglementat de Legea nr. 176/2018 și implică incheierea unui contract în forma scrisa între o organizație gazdă și un intern. Scopul acestui program este dezvoltarea abilităților profesionale ale internilor și facilitarea tranziției acestora de la sistemul de educație către piața muncii.

Internii trebuie să aibă minimum 16 ani (sau 15 ani cu acordul părinților) și sunt implicați în activități specifice domeniului organizației gazdă. Contractul  între intern și organizația gazdă stabilește durata și condițiile programului.

Durata timpului de muncă pentru un intern, pentru a desfăşura activitate în baza unui contract de internship, este de maximum 40 de ore pe săptămână şi se stabileşte printr-un contractul. Exceptie: În situaţia internilor cu vârsta sub 18 ani, durata timpului de lucru pentru a desfăşura activitate în baza unui contract este de maximum 30 de ore pe săptămână, dar nu mai mult de 6 ore pe zi. Este interzisă efectuarea de ore suplimentare.

Organizația gazdă trebuie să ofere internilor un mediu de lucru sigur și să le ofere oportunități de învățare și dezvoltare profesională.

Indemnizatia pentru această activitate se stabileste in contractul de internship si poate fi cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată. (1500 ron pentru 2023). Aceasta este supusa prevederilor Art 61, lit b) si art 76 alin (2) lit s) din Codul fiscal astfel este considerata a fi un venit asimilat salariilor pentru care se datoreaza:

– Contribuției de Asigurari sociale (CAS) – 25% – conform art 137
– Contribuției de Asigurări de sănătate (CASS) – 10% – conform art 155
– Impozitului – 10% – art 61
– Contribuției asiguratorie pentru muncă (CAM) – 2,25% – conform art 220^2

La sfârșitul programului, internul poate primi un certificat sau o recomandare care să ateste activitățile desfășurate și experiența dobândită.

Contractul individual de muncă pe perioadă determinată

Contractul individual pe perioadă determinată este o formă de angajare utilizată atunci când este nevoie de forță de muncă temporară sau pentru proiecte/sarcini limitate în timp. Acest contract se încheie între angajator și angajat și stabilește durata, salariul și condițiile de lucru.

Angajatul cu un contract individual de muncă pe perioadă determinată are drepturile și obligațiile prevăzute de lege pe perioada angajării. Cu toate acestea, acesta știe că relația de muncă se va încheia automat la finalul perioadei prevăzute în contract, fără nevoia de notificare sau acord suplimentar.

Este important ca angajatorii să respecte limitele impuse de legislația muncii și să ofere aceleași drepturi și beneficii ca și în cazul angajaților cu contracte pe termen nedeterminat.

Asemănări și deosebiri între cele 3 tipuri de muncă

Există atât asemănări, cât și deosebiri între programul de internship, practică și contractul individual de muncă pe perioadă determinată. Iată o comparație între cele trei:

Asemănări

1. Experiență profesională: Toate cele trei modalități oferă oportunitatea de a dobândi experiență într-un mediu profesional și de a aplica cunoștințele teoretice în practică.
2. Relație cu organizația gazdă/angajatorul: În toate cazurile, există o relație formală între persoana care desfășoară programul (practicant/intern/angajat) și organizația gazdă/angajatorul.
3. Reglementări legale: Atât programul de practică, programul de internship, cât și contractul individual de muncă pe perioadă determinată sunt reglementate de legi și ordine specifice.

Deosebiri

1. Scop și durată: Practica este concepută pentru a verifica aplicabilitatea cunoștințelor teoretice și durează de obicei între o săptămână și 12 luni. Programul de internship are scopul de a dezvolta abilitățile profesionale și de a oferi experiență într-un domeniu specific și poate avea o durată variabilă. Contractul de muncă pe perioadă determinată este încheiat pentru o perioadă definită, de maximum 3 ani, care poate fi determinată de nevoile angajatorului sau de caracterul temporar al proiectului/lucrărilor.
2. Părți implicate: În programul de practică, există trei părți implicate – organizatorul, practicantul și partenerul de practică, în timp ce în programul de internship există doar două părți – organizația gazdă și internul. Contractul individual de muncă pe perioadă determinată implică doar angajatorul și lucrătorul.
3. Remunerație: În general, programul de practică poate oferi o indemnizație lunară sau alte beneficii, însă aceasta nu este obligatorie. În schimb, in cazul unui programul de internship si contractul individual de muncă pe perioadă determinată intern respective salariatul are dreptul la o remuneratie (indemnizatie pentru internship/salariu).

În concluzie, programul de practică, programul de internship și contractul individual de muncă pe perioadă determinată sunt modalități distincte prin care tinerii pot obține experiență și se pot integra în piața muncii. Fiecare are propriile reguli și scopuri, iar alegerea potrivită depinde de obiectivele și nevoile individuale ale fiecărei persoane. Toate cele trei forme de angajare oferă oportunități pentru dezvoltarea abilităților și acumularea experienței într-un domeniu specific. Fiecare opțiune are avantajele și particularitățile sale, iar alegerea depinde de obiectivele individuale și de nevoile organizației gazdă. Indiferent de opțiunea aleasă, implicarea activă și asumarea responsabilităților vor contribui la construirea unei cariere solide și de succes.